Petra Penciulescu Photography

Viață și moarte, manifest! (Lucrare de licență )

         

      “Eu nu semăn cu nimeni de pe această planetă, sunt unicată, așa cum fiecare din noi este.”  

         Deși noi avem extrem de multe lucruri în comun, ca rasă umană, suntem unici și diferiți din multe puncte de vedere. Aici nu ma refer doar la aspectul fizic, dar și la cel spiritual, mental și emoțional. Suntem atât de absorbiți de propria persoană, de egoul nostru și de părerile celorlalți despre noi încât ne dorim ca în viața noastră să apară lucruri de care nici nu avem nevoie și care ne vor face fericiți doar pe moment.

         Cunoașterea de sine, singurul process real prin care omul poate ajunge la desăvârșire, nu poate fi decât acela prin care își descoperă propriul universe interior. Oricâtă energie ar consuma omul în cercetarea lumii exterioare, nu va descoperi niciodată acel secret sau elixir care să îl conducă la transformarea într-o ființă completă, împăcată, desăvârșită. Singura metodă viabilă rămâne cercetarea propriului interior, acolo unde se află răspunsurile la toate întrebările lui, unde se află atât cauza supremă cât și soluția la problemele pe care le are. Astfel, pentru cei care doresc cu adevărat dezvoltarea spirituală, calea este aceeași: cercetarea și descoperirea universului lăuntric. Pentru a realize aceasta, condiția de bază este sinceritatea cu tine însuți, sau măcar dorința de a fi sincer cu tine. 

      Căutarea de sine m-a motivat în primul rând să aștern aceste gânduri și să cercetez din punct de vedere vizual prin fotografie o transpunere a eului interior, a egoului, a personalităților multiple, a măștilor pe care le purtăm mereu în situații diferite, procesul de frământare și chin interior, desoperirea demonilor interiori, trezirea la realitate, de conștientizare și în final de acceptare, de triunf, de iluminare. 

        Trăim într-o lume cumplit de săracă din punct de vedere spiritual, deși avem toate instrumentele necesare. Suntem supuși stresului, banilor și bolii, nemaiavând timp pentru ceea ce contează cu adevărat, pentru viața noastră. Ne lăsăm conduși de lucrurile exterioare, ne pierdem identitatea, și până la urmă chiar sufletul. Așteptăm mereu ajutor venit din exterior, un imbold, o mână de ajutor, un sfat, iar deseori dacă nu îl primim, ne lăsăm purtați de viață, manipulați și controlați de cei din jurul nostru, în speranța intergrării.  Credem că avem nevoie să fim salvați, dar salvarea se află în mâinile proprii. Noi înșine suntem poarta care duce dincolo de limitele percepției fizice. Singurul lucru pe care trebuie să îl facem este să găsim curajul necesar pentru a păși pragul propriei porți.

        Consider că pentru a putea fi tu însuți într-o asemenea lume, să stai cu bratele deschise și să spui, “Acesta sunt eu!”, fără a avea nici cea mai mică remușcare sau urmă de teamă că vei fi respins, necesită extrem de mult curaj, voință, încredere în sine și conștientizare că este cea mai simplă și sănătoasă modalitate de a-ți trăi viața.

        Corpul nostru este un templu care ne adăpostește sufletul. Orice se întâmplă cu lucrurile din această lume, este resimțit de corpurile noastre. Cel mai mare lucru pe care putem să-l facem pentru noi și pentru ceilalți este să fim în armonie. Cheia către uniunea noastră este în capacitatea pe care o avem de a transforma lumea în care trăim. Dar pentru aceasta trebuie în primul rând să ne acceptăm așa cum suntem pe noi și ceea ce este în jurul nistru.

       Trebuie să fim fericiți deoarece în present, suntem dotați cu un spațiu interior nesfârșit, ceea ce înseamnă un pas important către găsirea fericirii. Aceasta se întâmplă dacă reușești să te eliberezi de rănile trecutului și de grijile viitorului.

        Prin lucrările mele aș dori să se perceapă acest mesaj. Este vremea schimbării, este nevoie de o transformare în noi înșine, este vremea să ne cunoaștem, să ne eliberăm de proprii demoni care ne-au condus destui ani. Să rupem lanțurile, să fim cu adevărat liberi pentru că merităm asta din plin. 

       Aceste lucrări reprezintă un proces de schimbare, transformarea supremă, de la personalitățile multiple, la măștile pe care le afisăm în diferite situații, la demonii interiori care ne macină și ne controlează, momentul în care ne trezim și realizăm că totul este o iluzie, ruperea lanțurilor și descătușarea, iar în final, eliberarea de sub sclavia propriului egou, iluminarea. Din punct de vedere ethnic, aceste lucrari sunt realizate prin fotografiere directă, alb-negru cu post procesare computerizată. Nudurile pe care le-am folosit reprezintă frumusețea și gingășia, viața în contrast cu moartea, cu urâtul, ce este reprezentat de craniile de animale.  

          Purtăm în continuu măști pentru a ne ascunde adevărata esență, nu pentru că ne-ar fi rușine de ceea ce suntem, ci de frică. Dorim din răsputeri să fim acceptați de cei din jurul nostru într-un anumit anturaj încât suntem dispuși să facem orice pentru a ne schimba. Însă, de cele mai multe ori acea schimbare nu ne este benefică pentru că o facem pentru alții și nu pentru noi înșine. De fapt, nu ajungem niciodată să ne cunoaștem cu adevărat până nu ne trezim.

    “Transformându-ne pe noi, se transformă și ceea ce este în jurul nostru, influența simțindu-se la nivel de întreg.”